Despre ce vorbim?

Îi scria lui Lucilius acum două mii de ani. Psihoterapia, spune episodul, doar instituționalizează un spațiu vechi — cel al contemplării, „spațiul sacru” pe care filozofii antici îl recomandau, dar pe care puțini îl puteau accesa în mod sistematic.

„Ți-ar trebui o viață întreagă pentru a contempla o zi trăită.”

Cerea fiecărui om să se cerceteze pe sine — introspecția ca datorie, nu ca lux. Episodul îl așază alături de Seneca: anticii vorbeau despre nevoia de introspecție individuală, iar psihoterapia a descris un cadru care o face, în sfârșit, posibilă și repetabilă.

„O viață necercetată nu merită trăită.”